Ștampila nu mai reprezintă de mult o metoda de certificare a autenticității unui act. Prin urmare, utilizarea ei în administrație, acolo unde nu este cerută expres de lege, este inutilă și nu face decât să îngreuneze suplimentar și inutil procedurile.
În acest sens a fost adoptată Legea nr. 169/2019 pentru modificarea şi completarea art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2015 privind reglementarea unor măsuri fiscal – bugetare şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 815/2019.
Legea prevede că fapta de a solicita persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat, entităţilor fără personalitate juridică, precum şi persoanelor juridice de drept public aplicarea ştampilei pe declaraţii, cereri, contracte sau orice alte documente sau înscrisuri, săvârşită de către persoana din cadrul unei instituţii sau autorităţi publice, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acesteia.
De asemenea persoanele juridice de drept public nu au obligaţia de a aplica ştampila pe declaraţii, cereri, contracte sau orice alte documente sau înscrisuri depuse la instituţiile sau autorităţile publice ori emise sau încheiate în relaţia cu instituţiile sau autorităţile publice.
Iar persoanele juridice de drept public nu au obligaţia de a aplica ştampila pe documente sau orice alte înscrisuri emise în relaţia dintre acestea şi persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, entităţile fără personalitate juridică.
Pe scurt, se stabilește ca firmele de stat nu trebuie să mai aplice ștampila pe acte de stare civila, contracte ori alte tipuri de documente oficiale.
De asemenea, așa cum am menționat mai sus, funcționarii publici trebuie să aibă o atenție sporită deoarece solicitarea aplicării ștampilei constituie abatere disciplinară.