Hotărârea C.C.F. nr. 2/2026 stabilește normele pentru realizarea expertizelor fiscale judiciare și extrajudiciare de către consultanții fiscali. Actul definește cadrul profesional și responsabilitățile acestora. Este important pentru că influențează modul în care se stabilesc obligațiile fiscale în instanță sau în afara ei.
Noile norme se adresează consultanților fiscali care acționează ca experți în procese, dar și celor angajați direct de persoane fizice sau companii. Ele vizează și contribuabilii implicați în litigii fiscale. În plus, autoritățile fiscale pot fi afectate, deoarece rapoartele de expertiză pot influența soluțiile din dosare.
Expertiza fiscală judiciară devine un mijloc de probă în instanță. Ea ajută la clarificarea situațiilor legate de impozite, taxe, contribuții sau drepturi vamale. Consultantul analizează documente contabile, declarații fiscale și alte acte relevante. Scopul este stabilirea corectă a obligațiilor fiscale și verificarea aplicării procedurilor legale.
Expertiza extrajudiciară se realizează la cererea persoanelor sau firmelor, în afara unui proces. De exemplu, o companie poate solicita o astfel de analiză înainte de a contesta o decizie de impunere. Consultantul trebuie să fie independent, imparțial și competent, indiferent cine îl desemnează sau îl plătește.
Normele detaliază și competențele necesare. Expertul fiscal trebuie să cunoască legislația fiscală, contabilă și regulile de procedură. El trebuie să poată interpreta corect legea, să analizeze documente și să întocmească rapoarte clare. De asemenea, poate sprijini contribuabilii în contestarea actelor fiscale sau în clarificarea creanțelor bugetare.
Prevederile se aplică de la data intrării în vigoare a hotărârii și sunt obligatorii pentru toți consultanții fiscali implicați în expertize. În practică, contribuabilii trebuie să știe că pot apela la un expert fiscal autorizat pentru a-și susține poziția. Companiile ar trebui să se asigure că aleg specialiști care respectă noile cerințe profesionale și de independență.