Comercianţii trebuie să emită bon fiscal atunci când vând produse sau prestează servicii. Însă legislaţia în vigoare prevede ca anumiţi operatori economici sunt exceptaţi de la această obligaţie.
Nu sunt obligaţi să utilizeze case de marcat şi implicit nu trebuie să emită bon fiscal cei care efectuează încasări din urmatoarele activităţi:
- comerţul ocazional cu produse agricole din producţie proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii, în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
- vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;
- transportul public de călători în interiorul unei localităţi pe baza de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum şi cu metroul;
- activităţile pentru care încasările se realizează pe baza de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii – bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grădini zoologice şi grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;
- activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii, precum şi activităţile de intermedieri financiare, inclusiv activităţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activităţile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii;
- activităţile desfăsurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale;
- vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
- comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe baza de comandă;
- serviciile de instalaţii, reparaţii şi intreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
- vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii;
- încasarea la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de postă şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de internet;
- efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi intreţinere de locuinţe;
- serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern şi internaţional, prestate de societăţi comerciale persoane juridice române, pe baza de bilete sau abonamente tipărite conform legii;
- activităţile de jocuri de noroc desfăsurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
- serviciile de parcări auto a caror contravaloare se încasează prin automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
- livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcţionează pe baza de acceptatoare de bancnote sau monede şi conţin un sistem de contorizare electronic şi/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidenţierea şi controlul sumelor încasate, cu excepţia livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Codul fiscal;
- comertul de tip cash and carry desfăşurat de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vanzătorului, în scopul utilizării acestora ca produse consumabile.