Declarația fiscală unică (Declarația 212) a fost recent introdusă în legislație pentru declararea, impozitarea și taxarea veniturilor extrasalariale, iar o caracteristică a acesteia e că devine titlu executoriu atunci când se atinge scadența la obligațiile de plată.
Termenul de plată pentru sumele declarate în formularul 212 este data de 15 martie a anului următor realizării venitului. Până la acest termen contribuabilii pot face plăţi în baza formularului depus la ANAF.
Odată depăşit termenul, ANAF poate să execute silit neplătitorii, folosindu-se de Declaraţia 212. Este de reţinut că executarea silită fiscală se face de către executorii ANAF, şi nu de către executorii judecătoreşti – la care merge, de obicei, un privat care are de recuperat o creanţă, mai reiese din sursa citată.
Pentru populaţie, Declaraţia 212 are şi un avantaj: contribuabilul va şti exact ce plăteşte. Declaraţia unică arată exact ce sume are de recuperat ANAF de la contribuabil, sume la care se adaugă apoi penalităţi şi dobânzi. Înainte, deciziile de impunere se emiteau unoeri târziu, contribuabilul nu se mai avea timp să înţeleagă ce-i cere ANAF şi de ce, iar apoi, când era executat silit, confuzia se adâncea şi mai mult.