Avand in vedere modificarile aduse Codului fiscal de la 01 ianuarie 2018 prin care entitatile cu cifra de afaceri sub 1.000.000 de euro, indiferent de natura veniturilor realizate sunt obligate sa treaca de la 01 ianuarie 2018 in categoria platitorilor de impozit pe veniturile microintreprinderilor (cu exceptiile prevazute de Codul fiscal), precum si numeroasele societati care se vor incadra in aceste prevederi, vor exista tot mai multe situatii in care va trebui sa incadram utilizarea autoturismelor de catre salariati drept avantaj de natura salariala.
Aceasta deoarece, ca regula generala, art. 76 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal incadreaza in categoria avantajelor de natura salariala utilizarea oricarui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau inchiriat de la o terta persoana, in scop personal, cu exceptia deplasarii pe distanta dus-intors de la domiciliu sau resedinta la locul de munca/locul desfasurarii activitatii. Aceste avantaje intra in baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii si a contributiilor sociale obligatorii.
Astfel, avantajul sub forma utilizarii in scop personal a unui autoturism este neimpozabil daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
– angajatorul este o persoana juridica platitoare de impozit pe profit sau o persoana fizica care desfasoara activitati independente impuse in sistem real;
– cheltuielile cu autoturismul nu sunt deduse integral, ci sunt deduse in limita de 50% conform art. 25 alin. (3) lit. l) din Codul fiscal – in cazul angajatorului platitor de impozit pe profit, respectiv conform 68 alin. (7) lit. k) – in cazul angajatorului platitor de venituri din activitati independente.
Daca aceste conditii nu sunt indeplinite avantajul sub forma utilizarii in scop personal a unui autoturism intra in baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii si contributiilor sociale obligatorii.