Guvernul şi-a propus în aceste zile proiectarea unei noi configuraţii pentru Ministerul Finanţelor pentru a reduce evaziunea fiscală.
S-a propus înfiinţarea unui corp unic de control fiscal care să integreze Garda Financiară, Inspecţia Fiscală şi alte structuri de control prin care să fie redusă evaziunea.
Potrivit ultimilor date, evaziunea fiscală se ridică la circa 20% din PIB, adică aproape 30 miliarde de euro.
Noua structură a finanţelor nu va avea rezultate dacă va merge pe aceeaşi idee că marea evaziune este doar la alcool, petrol, cereale. Este adevărat că de aici poate fi obţinută la buget micşorarea diferenţei între cele 8 miliarde de euro încasări din TVA şi nivelul de 16 miliarde de euro, cât ar trebui să ajungă la buget din acest impozit conform nivelului consumului.
Dar fără o reconsiderare a filozofiei impunerii fiscale veniturile din taxe şi contribuţii sociale vor rămâne la nivelul anterior de 31-32% din PIB.
Finanţele va trebui să nu mai fie interesate doar de surprinderea şi taxarea fluxurilor financiare exprimate în cifrele de profit şi pierderi ale companiilor, ci, într-o măsură mult mai mare, de activele rezultate în urma obţinerii acestor profituri/pierderi de către companii.
Deci pe cât de importante sunt companiile pentru veniturile la buget, pe atât de importante va trebui să devină şi persoanele fizice.
Funcţionarii ANAF vor fi nevoiţi să schimbe statutul de „şoareci” de birou îngropaţi sub munţi de dosare la cel de „copoi” care să meargă în cartierul pe care îl au sub supraveghere fiscală şi să constate în mod direct anomaliile de active, tot ceea ce nu concordă cu veniturile persoanelor cuprinse în perimetrul alocat.
Aşa vor fi descoperite şi firele care duc la evaziunea cu alcool şi la cea cu cereale sau petrol, prin urmărirea permanentă a diferenţelor de active mobiliare şi imobiliare, financiare şi nefinanciare şi compararea acestora cu sursele de venit.