Pentru că în ultimul timp am primit tot mai multe întrebări privind ordinea în care se sting obligaţiile fiscale, menţionăm că potrivit legislaţiei acest domeniu este reglementat în Titlul VII, Capitolul II din C. de procedură fiscală privind stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire.
Ordinea stingerii obligaţiilor este reglementată de art. 165 C. procedură fiscală.
Ordinea prevăzută de lege
Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile, atunci se stinge obligaţia fiscală pe care o indică debitorul în următoarea ordine:
a) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;
b) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea debitorului.
Însă există şi o excepţie de la regulile prevăzute mai sus şi anume, în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenţionale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligaţie fiscală.
Prin urmare nu poţi achita taxele locale dacă ai o amendă contravenţională neachitată, aceasta din urmă va fi achitată prima.
Cum se stabileşte vechimea obligaţiilor fiscale?
Vechimea obligaţiilor fiscale se stabileşte astfel:
a) în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;
b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;
c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligaţia acestuia de a calcula cuantumul obligaţiei fiscale;
d) în funcţie de data primirii, în condiţiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte instituţii.
Dacă contribuabilii beneficiază de plată eşalonată ordinea de stingere este următoarea:
a) ratele de eşalonare şi/sau, după caz, obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii eşalonării la plată;
b) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz.
Astfel, de la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală există o ordine de stingere a datoriilor, în condiţiile în care, anterior, organele fiscale aveau posibilitatea de a stinge mai întâi datoriile corelative şi abia apoi creanţa principală.