În timp ce majoritatea salariaților au intrat în noul an cu speranțe și așteptări mai mari, noi contabilii plănuim închiderea anului trecut documentându-ne asupra ultimelor noutăți legislative, fiindcă pentru noi s-a mai încheiat un an fiscal.
Să ne reamintim cu această ocazie că situațiile financiare trebuie însoțite în mod obligatoriu de politicile contabile aplicate de societate, în caz contrar Anul Nou poate aduce amenzi începând de la 300 lei pâna la 4.000 lei.
Chiar dacă modelul contabil din țara noastră a fost influențat de contabilitatea franceză, în ultimii ani România a optat spre convergența contabilității cu referențialul contabil internațional, încercând să pună mai mult accent pe raționamentul profesional.
Influența raționamentului profesional asupra politicilor contabile:
Un exemplu în ceea ce privește importanța raționamentului profesionistului contabil este prezentat în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice Nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, unde se specifică în mod clar folosirea raționamentului profesional privind elaborarea politicilor contabile cu privire la corectarea erorilor.
Erorile semnificative sau nesemnificative se pot aprecia stabilind un procent (0,5%, 1%, 2%) din totalul activelor, totalul cifrei de afaceri sau totalul capitalurilor proprii. Se stabilește pragul de semnificație în funcție de procentul ales pentru a se identifica dacă erorile sunt semnificative (în acest caz afectându-se rezultatul reportat) sau dacă sunt erori nesemnificative (caz în care este afectat contul de profit și pierdere al exercițiului curent).
După cum observăm trebuie să folosim raționamentul profesional în mod constructiv pentru a nu induce în eroare utilizatorii externi ai situațiilor financiare. Cum s-ar putea întâmpla acest lucru? Dacă de exemplu, nu stabilim pragul de semnificație într-o manieră obiectivă și considerăm un venit nesemnificativ (pentru a nu afecta rezultatul exercițiului încheiat) și reflectăm venitul în contul de profit și pierdere al exercițiului curent, amânăm plata impozitului pentru acest venit.
Sau, poate fi și următoarea situație: O societate care dorește să contracteze un împrumut bancar, reflectă o cheltuială (semnificativă) din anul precedent în contul de profit și pierdere al anului curent (pentru a nu diminua profitul anului încheiat), știind că societățile bancare au nevoie de ultimele situații financiare.
Principalele aspecte din cadrul politicilor contabile
Pe langă stabilirea modului de corectare al erorilor contabile, politicile contabile trebuie să cuprindă:
Tehnici de estimare – Metodele de amortizare (tehnici de estimare) trebuie alese și prezentate în așa fel încât să se reflecte modul în care beneficiile economice aduse de active sunt consumate de către societate, valoarea amortizării fiind recunoscută ca o cheltuială. Entitatea trebuie să aibe în vedere capacitatea de producție estimată, să estimeze în mod coerent uzura fizică în funcție de condițiile de exploatare și să estimeze uzura morală, ca urmare a modificărilor aduse procesului de producție.
Spre exemplu, este o mare diferență între cheltuiala generată de amortizarea liniară și amortizarea accelerată, cea dintâi afectând cu o cheltuială constantă pe toată durata amortizării rezultatul exercițiului, în timp ce amortizarea accelerată afectează contul de profit și pierdere în primul an cu o cheltuială care poate fi egală cu 50% din valoarea imobilizării care se amortizează.
Putem fi prudenți sau agresivi în ceea ce privește alegerea metodelor de amortizare, având în vedere că art. 24 din Codul Fiscal ne permite ca în cazul echipamentelor tehnologice, al computerelor și pentru accesoriile acestora să putem alege dintre metoda liniară, degresivă sau accelerată, dar cel mai important este să fim precauți specificând metodele de amortizare folosite, în cadrul politicilor contabile și să le păstrăm constante, de la un exercițiu financiar la altul respectând principiul permanenței metodelor.
Capitalizarea cheltuielilor cu dobânda – Trebuie acordată o foarte mare atenție în prezentarea cheltuielilor cu dobânda în cadrul politicilor contabile. De ce? Pentru că aceastea duc la creșterea valorii activului respectiv, în cadrul poziției bilanțiere, sau dacă se recunoaște ca o cheltuială, afectează contul de profit și pierdere și implicit duce la afectarea rezultatului obținut.
Se observa că sunt aspecte care lasă loc de interpretări și de aceea criteriile care încadrează dobânda la cheltuieli sau situațiile în care aceasta se capitalizează, trebuie tratate și prezentate cu prudență pentru a putea fi întocmit un set de politici contabile, pe care să le respectăm în întocmirea situațiilor financiare și care să ne fereasca de diferite suspiciuni din partea organelor de control.
Cheltuielile de cercetare și cheltuielile de dezvoltare – O societate care utilizează politica de capitalizare a cheltuielilor de dezvoltare poate influența rezultatul prin clasificarea acestor cheltuieli în cheltuieli de cercetare. După cum știm celtuielile de cercetare nu se capitalizează iar în situația în care o societate dorește să diminueze profitul impozabil, poate încadra proiectarea unui sistem tehnoligic (care în mod normal ar fi reprezentat pentru societate o cheltuială de dezvoltare și s-ar fi capitalizat) în cadrul cheltuielilor de cercetare afectând astfel rezultatul exercițiului. Pentru a se evita eventualele probleme cu organele de control este indicat in cadrul politicilor contabile să fie explicate criteriile care diferențiază cheltuielile de cercetare de cele de dezvoltare.
Metodele de evaluare folosite – Metodele de evaluare (costul mediu ponderat, metoda primul intrat – primul ieșit, metoda ultimul intrat – primul ieșit, etc.) au o influență semnificativă în cadrul activelor din bilanț dar și asupra contului de profit și pierdere unde se reflectă cheltuielile cu materiile prime.
Astfel, alegerea unei metode de evaluare a stocurilor din cele permise de referențialul contabil aplicat, trebuie făcută cu foarte multă obiectivitate și argumentată în politicile contabile, pentru că au influență asupra cheltuielilor și deci asupra situațiilor financiare.
Reevaluarea activelor – Atenție la reevaluarea activelor! Reevaluarea unei imobilizări corporale afectează situațiile financiare. In niciun caz nu trebuie să tratăm cu ,,agresivitate” reevaluarea în cadrul politicilor contabile. Spre exemplu: Să ne ferim să prezentăm o valoare mai mare a capitalului recurgând la metoda reevaluării, pentru că în anii următori creșterea valorii activului se va regăsi în contul de profit și pierdere, în postul care reprezintă cheltuielile cu amortizarea și astfel, în timp întreaga creștere de valoare va fi recunoscută drept o cheltuială. Probabil că acesta este motivul pentru care în OUG 34/2009, se specifică faptul că în urma unui surplus din reevaluare, amortizarea aferentă surplusului din reevaluare va fi considerată element similar venitului, deci se impozitează.
Prezentând cele mai semnificative aspecte din cadrul politicilor contabile, nu putem să nu observăm că suntem la începutul unui drum în care profesiei contabile începe să i se acorde atenția cuvenită punându-se accentul pe sinceritatea obiectivă conform căreia contabilul trebuie să-și manifeste profesionalismul, în elaborarea politicilor contabile pentru că pe baza lor se întocmesc situațiile financiare care nu trebuie să aducă prejudicii statului, dar nici acționarilor.
Concluzionând, trebuie să ne respectăm profesia întocmind politici contabile, obiective și prudente. Agresivitatea ne poate îndrepta spre sfera contabilității creative de unde nu mai este decât un pas până la încălcarea legii. Informațiile din situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea și să fie lipsite de subiectivism.