Art. 155 alin. 3 din codul fiscal expune că prin factură electronică se înţelege o factură care conţine informaţiile solicitate în prezentul articol şi care a fost emisă şi primită în format electronic, care trebuie să fie primită şi emisă în format electronic, tipul formatului fiind opţiunea contribuabilului.
Factura care emisă prin mijloace electronice și transmisă beneficiarului tot prin aceste mijloace se consideră electronică, și care include toate datele stabilite prin codul fiscal pentru a se putea deduce TVA -ul în contabilitate.
De asemenea fiecare persoană trebuie să stabilească modul prin care garantează autenticitatea originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Măsuri pentru garantarea autenticităţii sunt: controale de gestiune pentru a urmări o pistă fiabilă de audit între o factură şi o livrare de bunuri sau prestări de servicii; aplicarea unei semnături electronice avansate şi bazate pe un certificat calificat şi creată de un dispozitiv securizat de generare a semnăturii; un schimb electronic de date (electronic dată interchange – EDI).
Semnarea şi ştampilarea facturilor nu mai este obligatorie conform cu art. 155 alin. 28, însă majoritatea agenţilor economici doresc şi în continuare facturi semnate şi ştampilate.