În Monitorul Oficial nr. 355/22.05.2015 a fost publicată Legea nr. 117/21.05.2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991, privind combaterea concurenței neloiale şi a altor acte în domeniul protecției concurenței, care aduce ușoare modificări și completări OG nr. 12/2014.
Actul normativ cuprinde următoarele reglementări:
– Art. 11 lit. i) are următorul conținut: „persoană fizică – orice fost sau actual salariat/reprezentant al unei întreprinderi sau orice altă persoană care săvârșește practici de concurență neloială, precum și contravențiile prevăzute la art. 4 alin. (3) [a) furnizarea de informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 34; b) furnizarea de informații, documente, înregistrări și evidențe într-o formă incompletă în timpul inspecțiilor desfășurate; c) refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se supune unei inspecții desfășurate potrivit prevederilor art. 34; d) nerespectarea măsurilor impuse de către Consiliul Concurenței potrivit prevederilor art. 31 alin. (2) lit. a) și b)]”.
– Art. 34 alin. (1) prevede: „Inspectorii de concurență pot solicita întreprinderilor, autorităților și instituțiilor publice, precum și persoanelor fizice definite la art. 11 lit. i) [orice fost sau actual salariat/reprezentant al unei întreprinderi sau orice altă persoană care săvârșește practici de concurență neloială, precum și contravențiile prevăzute la art. 4 alin. (3)] informațiile și documentele care le sunt necesare pentru soluționarea sesizărilor privind practicile de concurență neloială, indicând temeiul legal, scopul, termenele, precum și sancțiunile prevăzute de lege”.
– Art. 4 alin. (2) lit. b) prevede: Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu:
„b) amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru contravențiile săvârșite de persoane fizice”.
– Art. 41 alin. (6) prevede: „Prin derogare de la prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de prezenta lege se poate introduce plângere la Judecătoria Sectorului 1 București, în termen de 15 zile de la comunicare”.
– Art. 7 prevede: „(1) Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanțelor de judecată competente pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale suferite ca urmare a unei practici de concurență neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalități în fața Consiliului Concurenței.
(2) Acțiunile izvorând dintr-o practică de concurență neloială sunt de competența tribunalului locului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește sediul pârâtului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului.
(3) În vederea prevenirii unei pagube iminente, instanțele judecătorești competente pot dispune, în procedură de urgență, în cazul în care constată, la o primă evaluare, existența unor practici comerciale neloiale, încetarea, respectiv interzicerea acestora până la soluționarea cauzei.
(4) În cazul în care instanța a dispus încetarea, respectiv interzicerea practicilor de concurență neloială, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus măsura a rămas definitivă, autoritatea națională de concurență va asigura, la cererea persoanei care a formulat cererea de chemare în judecată, publicarea pe pagina de internet proprie a unui comunicat, care trebuie să cuprindă sediul și celelalte date de identificare ale întreprinderii, practica de concurență neloială săvârșită, precum și măsurile dispuse de instanță.
(5) Pe cheltuiala persoanei vinovate, instanța poate dispune publicarea hotărârii judecătorești, total sau parțial, într-un ziar de largă circulație.
(6) La cererea deținătorului legitim al secretului comercial, instanța poate dispune măsuri de interzicere a exploatării industriale și/sau comerciale a produselor rezultate din însușirea ilicită a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. Interdicția încetează atunci când informația protejată a devenit publică”.