În 11 aprilie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 17/2014, care reglementează tranzacțiile cu terenuri agricole extravilane. Implicațiile actului legislativ a fost subiect de dezbatere pe agenda publică din agricultură de mai multe săptămâni, dar ultimele evoluții prezic posibilitatea apariției unui blocaj pe piața tranzacțiilor cu terenuri agricole extravilane.
Discuțiile au pornit de la faptul că Legea nr. 17/2014 adaugă o birocrație dificilă și costisitoare atât pentru proprietarii care doresc să vândă un teren extravilan, cât și pentru autoritățile publice în raza cărora se află respectivul teren.
Până în prezent nu au fost aprobate Normele de aplicare a actului normativ, există doar un proiect, care propune o procedură destul de costisitoare și greu realizabilă într-un termen rezonabil, riscând să creeze un blocaj pe piața tranzacțiilor cu terenuri agricole extravilane.
Proiectul obligă proprietarul înaintea vânzării unui teren agricol extravilan să înregistreze la primăria din raza unității administrativ teritoriale unde se află situat terenul, o cerere prin care să solicite afișarea ofertei de vânzare, împreună cu o serie de documente justificative privind dreptul de proprietate asupra acestuia.
Deasemenea procedura prevede noi atribuții pentru autoritățile publice, spre exemplu primăriile vor fi responsabile de preluarea cererii de la vânzător, afișarea acesteia la sediul primăriei și pe site-ul propriu, întocmirea listei preemptorilor, etc.
Vânzarea terenurilor agricole extravilane devine anevoioasă și pentru proprietar, acesta urmând să negocieze cu potențialul cumpărător un preț în concordanță cu piața.
Experții cred că pentru a reduce birocrația, legea nr. 17/2014 și normele de punere în aplicare trebuie să evite realizarea diverselor etape ale acestei proceduri de către instituții diferite. Spre exemplu, primăriile ar putea să efectueze direct analiza dosarelor, iar restul structurilor teritoriale și centrale ar putea să aibă un rol minimal.