Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată prvind interpretarea unor dispoziții din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit știrilor juridice, chestiunea de drept supusă atenției este următoarea:
Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată se poate ţine de cont de majorările salariale acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive altor salariaţi care prestează aceeaşi activitate în cadrul aceloraşi instituţii sau autorităţi publice.
În practica judiciară, într-o primă opinie s-a apreciat că, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată, se ţine de cont de majorările salariale acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive altor salariaţi care prestează aceeaşi activitate în cadrul aceloraşi instituţii sau autorităţi publice.
Într-o a doua opinie s-a apreciat că, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată, nu se ţine de cont de majorările salariale acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive altor salariaţi care prestează aceeaşi activitate în cadrul aceloraşi instituţii sau autorităţi publice.
Prin Decizia nr. 80/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 84/2024, ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că principiile nediscriminării şi egalităţii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiaşi categorii profesionale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.