Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu privire la interpretarea unor dispoziții din OUG privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
Obiectul sesizării
Dacă dispoziţiile art. 22 alin. (7) din normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, şi prevederile art. 16 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se interpretează în sensul că, în situaţia veniturilor din salarii şi asimilate acestora, recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se aplică doar în situaţia în care se constată că, pe baza documentelor transmise iniţial, s-a stabilit un cuantum eronat al dreptului sau au fost constatate de organele de control date eronate privind condiţiile de acordare a drepturilor, în raport cu veniturile efectiv realizate la data solicitării indemnizaţiei lunare pe perioada concediului pentru creşterea copilului, iar nu şi situaţiei în care cererea de recalculare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru perioada 28 decembrie 2017 – 22 iulie 2019 este formulată de beneficiar după împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, prin care a obţinut drepturi salariale majorate, pronunţate ulterior împlinirii acestor termene?
Decizia ICCJ
Prin Decizia nr. 66/2025 a stabilit că recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se realizează, cu respectarea limitei maxime prevăzute de lege, la cererea persoanei îndreptăţite, chiar după împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă ulterior, în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, s-au acordat diferenţe de drepturi salariale sau asimilate acestora, impozabile, drepturi corespunzătoare perioadei de contributivitate impuse de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.