Potrivit ultimelor noutăţi legislative Titlul VII „Taxa pe valoarea adăugată” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 a suferit unele modificări aduse de Hotărârea nr. 340/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 364/2020.
Ce modificăari au fost aduse?
Au fost modificate prevederile cu referire la categoriile de bunuri care nu se consideră bunuri second-hand fiind eliminate pietrele semipreţioase şi perlele.
De asemeanea categoria „obiectele vechi care sunt executate din metale prețioase sau și cu pietre prețioase, cum ar fi bijuteriile (clasice și fantezie), obiectele de aurărie și argintărie și toate celelalte obiecte vechi, inclusiv uneltele, integral sau parțial formate din aur, argint, platină, pietre prețioase, indiferent de gradul de puritate a metalelor și pietrelor prețioase”, se completează cu sintagma dacă aceste obiecte nu mai sunt apte să îndeplinească funcționalitatea lor inițială și nu au păstrat decât funcționalitățile inerente acestor metale și pietre.
Conform legislației, bunurile second – hand includ orice obiecte vechi care mai pot fi utilizate „ca atare” sau în urma unor reparaţii, cu excepţia bunurilor care nu sunt considerate bunuri second – hand aşa cum prevedea art. 312 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal:
a) aurul, argintul şi platina prezentate sub formă de bare, plachete, lingouri, pulbere, foiţe, folie, tuburi, sârmă sau în orice alt mod, ce pot fi folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri, fie pure, fie în aliaj cu alte metale;
b) aurul de investiţii conform definiţiei prevăzute la art. 313 alin. (1) din Codul fiscal;
c) monedele din argint sau platină care nu constituie obiecte de colecţie în sensul art. 312 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d) reziduuri de obiecte vechi formate din metale preţioase recuperate în scopul topirii şi refolosirii ca materii prime;
e) pietrele preţioase şi semipreţioase şi perlele, indiferent dacă sunt sau nu tăiate, sparte în lungul fibrei, gradate sau şlefuite, însă nu pe fir, montate sau fixate, ce pot fi utilizate pentru producerea de bijuterii clasice şi fantezie, obiecte de aurărie şi argintărie şi similare;
f) bunurile care se consumă la prima utilizare;
g) bunurile ce nu mai pot fi refolosite în niciun fel;
h) obiectele vechi care sunt executate din metale preţioase sau şi cu pietre preţioase sau semipreţioase, cum ar fi bijuteriile (clasice şi fantezie, obiectele de aurărie şi argintărie şi toate celelalte obiecte vechi, inclusiv uneltele, integral sau parţial formate din aur, argint, platină, pietre preţioase şi/sau perle, indiferent de gradul de puritate a metalelor şi pietrelor preţioase).
O altă noutate legislativă, pentru a determina dacă un obiect care conţine metale preţioase sau pietre preţioase a avut o altă funcţionalitate decât cea inerentă materialelor din care este compus, dacă a păstrat această funcţionalitate şi dacă poate fi reutilizat, în aceeaşi stare sau după reparaţii, trebuie avute în vedere toate circumstanţele obiective în care a avut loc revânzarea. În acest sens, pot fi luate în considerare elemente precum: prezentarea obiectelor, metoda de evaluare a valorii respectivelor obiecte şi metoda de facturare, respectiv în vrac (brut/greutate) sau per unitate.
Criteriile pentru evaluarea riscului fiscal în cazul anulării înregistrării în scopuri de TVA precum şi pentru evaluarea riscului fiscal în cazul persoanelor impozabile, societăţi cu sediul activităţii economice în România sunt prevăzute în anexa nr. 6, care face parte integrantă din prezentele norme metodologice şi se referă la sediu, salaraţi.