Pentru eficientizarea activităţii de control pentru combaterea muncii nedeclarate s-a considerat necesară definirea muncii nedeclarate în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în concordanță și cu conceptul european al acestui fenomen.
Potrivit Codului muncii, munca nedeclarată reprezentă:
a. primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, în ziua anterioară începerii activităţii.
b. primirea la muncă a unei persoane fără înregistrarea raportului de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii.
c. primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat.
d. primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial.
Însă muncă subdeclarată reprezintă și acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit şi evidenţiat în statele de plată a salariilor şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităţilor fiscale.
În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.